250 de kilometri si un secol de amintiri – Lucian Ciuchita – Carti Literatura Romana

One thought on “250 de kilometri si un secol de amintiri – Lucian Ciuchita – Carti Literatura Romana”

1. 250 de kilometri si un secol de amintiri… acesta îmbrăcase cămașa verde, și nu avea doar una… era legionar cu tot sufletul… verde pe dinăuntru de parcă mâncase un pogon de spanac. Acum nici Neață, fratele nevecin, cel de la București, nu era străin de ideologie.
   Avea părerile lui bine conturate despre proprietate, bani și viața boema… Visa la un capitalism prosper și aștepta să vină americanii… Au așteptat, și el și mulți alții, mult și bine… până în ultima clipă a vieții sale, și asta se întâmpla după aproape o jumătate de veac de când plecase din Bălcești.
   Bietul om a tot privit spre cerul senin doar-doar o să vadă zburând avioane americane… Auzise de alea care distruseseră locomotiva Călugăreni și bombardaseră Ploieștiul, ba văzuse și monumentul ce li s-a ridicat piloților americani în București (ca omagiu?), dar n-a mai apucat să-i vadă în carne și oase, ca salvatori…
   Și nici c-au venit până ce nu au avut nevoie de-un scut pe granița de est a Europei. Dar, cum asta se va întâmpla undeva în viitor, în vremea sa, ochii bătrânului rămăseseră lipiți de „Ursa Mare” în timp ce „marele URSS” culegea murele… Americanii cultivau România așa cum primii coloniști puneau bumbac în orice pământ fertil, inclusiv în cel de sub unghii!
   Găsiseră în Ceaușescu un jucător de bridge care nu deosebea asul de valet, dar credea că oricând poate face șlem cu Orientul Mijlociu, URSS și SUA. Black’s Game!
   Era folosit ca un cățeluș de companie într-un joc pe care nu îl înțelegea și pentru care nici nu avea cărțile necesare. În 1968, aruncase în luptă singura armă cu care ar fi putut stârni praf pe ulița istoriei: naționalismul socialist cu accent antirusesc, totuși nu la nivelul celui albanez, pentru care și România, pe cale de a deveni comunistă și-n acte, era o țară capitalistă.
   Sovieticii, cu un Brejnev mai încruntat decât un soț încornorat, înghițiseră afrontul românului cu bucuria cu care un pisoi cedează porția lui de lapte unor șoareci care amenință că prietenul lor, dulăul, abia așteaptă să vină și să pună lucrurile în ordine… deși mulți încă cred că așa erau jocurile făcute în deplin acord între cei mari, SUA și URSS.
   Americanii au venit cam târziu în România, prea târziu, după mai bine de 70 de ani… și cam știm – abia am pomenit – de ce au venit.
   Dacă Neață ar mai fi trăit și ar fi văzut ce se întâmplă în „capitalismul prosper”, cu siguranță și-ar fi schimbat optica de viață… Probabil și-ar fi căutat mai des frații din Bălcești și, poate, nimic nu s-ar fi întâmplat, întotdeauna Neață fiind un mediator de prim rang!…( frag.roman)

   Reply